Contrastul televizorului este un parametru care este adesea menționat atunci când se discută despre calitatea imaginii, dar ce înseamnă acesta în realitate? Pe scurt, contrastul reprezintă diferența dintre cele mai luminoase și cele mai întunecate părți ale imaginii pe care ecranul o poate afișa. Acesta măsoară cât de bine poate televizorul să redea nuanțele luminoase și întunecate. De exemplu, un contrast de 1000:1 înseamnă că cea mai luminoasă zonă albă de pe ecran este de 1000 de ori mai luminoasă decât cea mai întunecată zonă neagră. Acest parametru joacă un rol important în crearea adâncimii, clarității și impresiei vizuale generale a vizionării. Cu cât contrastul este mai mare, cu atât imaginea este mai luminoasă și mai realistă, ceea ce face vizionarea mai plăcută.
Cu toate acestea, producătorii adesea manipulează acest parametru pentru a face produsele lor să pară mai atractive. Pentru a evita aceste trucuri de marketing, este important să înțelegem ce înseamnă contrastul și cum influențează calitatea imaginii.
Bazele înțelegerii contrastului
Contrastul televizorului este diferența dintre cele mai luminoase și cele mai întunecate părți pe care ecranul le poate afișa. Acest parametru este important deoarece afectează luminozitatea și detaliile imaginii. De exemplu, într-o scenă nocturnă a unui oraș, un televizor cu un contrast bun va putea afișa cerul întunecat și, în același timp, va evidenția cele mai mici detalii ale luminilor orașului. Un contrast insuficient va duce la o imagine mai puțin vie și mai puțin detaliată.
Cele două tipuri principale de contrast
Există două tipuri de contrast: static și dinamic.
Contrastul static măsoară diferența dintre cea mai luminoasă parte a ecranului și cea mai întunecată parte neagră pe care televizorul o poate afișa simultan. Acest lucru oferă o idee despre capacitățile reale ale ecranului într-un cadru.
Contrastul dinamic arată diferența dintre cea mai luminoasă și cea mai întunecată zonă a ecranului, dar în momente diferite de timp. De exemplu, atunci când se afișează scene întunecate, luminozitatea și iluminarea de fundal pot fi reduse pentru a îmbunătăți nuanțele negre, și viceversa – acestea pot fi crescute în scenele luminoase. Astfel de ajustări permit obținerea unor valori extrem de mari, cum ar fi 1 000 000:1.
Contrastul static
Contrastul static (sau „nativ”) măsoară diferența dintre cele mai luminoase și cele mai întunecate părți ale ecranului care sunt afișate simultan. Acest parametru reflectă mai exact calitatea reală a imaginii.
Imaginează-ți o scenă în care un cavaler stă în fața unei lumini puternice a soarelui, iar în spatele său se află o pădure întunecată. Un contrast static bun va permite vizionarea clară atât a armurii strălucitoare, cât și a detaliilor pădurii. Valorile standard ale contrastului static variază de la 1000:1 la 5000:1. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât imaginea de pe ecran este mai clară și mai detaliată. Pentru măsurarea contrastului static se utilizează un model special format din pătrate negre și albe pentru a evalua diferența de luminozitate.
Contrastul dinamic
Contrastul dinamic măsoară diferența de luminozitate între cele mai întunecate și cele mai luminoase părți ale imaginii, afișate în momente diferite. Acest parametru nu reflectă contrastul real într-un cadru, deoarece contrastul dinamic se schimbă prin ajustarea iluminării de fundal sau a altor parametri ai ecranului. Pe scurt, prima măsurare (pătratele întunecate) se efectuează la valori minime ale luminozității, contrastului și iluminării de fundal, iar a doua măsurare a pătratelor luminoase se face la valori maxime ale setărilor. Ca rezultat, obținem valori enorme care în realitate nu corespund realității, dar care sună impresionant în marketing.
QLED vs. OLED: ce este mai bine?
TV-urile QLED utilizează puncte cuantice pentru a crea culori luminoase, în timp ce TV-urile OLED pot opri complet pixeli individuali, creând nuanțe adânci de negru. OLED oferă un contrast mai profund, în timp ce QLED poate oferi o imagine mai luminoasă, ceea ce este deosebit de util în camerele bine luminate. Problema cunoscută a OLED-urilor este luminozitatea scăzută, deși cele mai recente modele de televizoare au rezolvat această problemă. LG a lansat OLED EVO cu oglinzi mici pentru a crește fluxul de lumină, iar Samsung QD OLED are LED-uri mai luminoase datorită dimensiunii și structurii sale specifice.
Dacă preferi să te uiți la televizor într-o cameră întunecată, OLED este o alegere mai bună datorită capacității sale de a reda nuanțele negre. Într-o cameră bine luminată, QLED poate părea mai avantajos datorită luminozității sale ridicate.
Impactul diferitelor factori asupra contrastului
Tehnologia de producție: Tipurile de panouri LCD afectează și contrastul. Panourile VA oferă de obicei un contrast mai mare (până la 3000:1 și mai mult), dar își schimbă nuanța de culoare atunci când sunt vizualizate dintr-un unghi lateral. Panourile IPS și TN, care au de obicei un contrast de aproximativ 1000:1, oferă o luminozitate mai mare, dar un contrast mai slab. Panourile OLED au un contrast bun și sunt cele mai calitative pentru afișarea imaginii.
Impactul altor parametri: Contrastul este strâns legat de alți parametri ai ecranului, cum ar fi luminozitatea și iluminarea de fundal. Ajustarea luminozității poate influența semnificativ percepția contrastului. O luminozitate prea mare poate duce la „decolorarea” nuanțelor negre, în timp ce o luminozitate prea mică poate întuneca detaliile.
Întunecarea locală: Întunecarea locală este o funcție care ajustează automat luminozitatea anumitor părți ale ecranului în funcție de conținutul scenei. Această tehnologie ajută la îmbunătățirea contrastului, în special în scenele întunecate, dar este disponibilă doar pe ecranele premium.
Contrastul și HDR: HDR (High Dynamic Range) îmbunătățește contrastul, permițând afișarea atât a nuanțelor adânci de negru, cât și a punctelor luminoase albe pe același ecran. Pentru a folosi la maximum potențialul HDR, este important ca ecranul să aibă un contrast ridicat. HDR permite afișarea unui videoclip cu diferite niveluri de expunere într-un singur cadru, iar videoclipul standard are metadate care schimbă parametrii videoclipului pentru o calitate mai bună a imaginii.
