În 2016, principala noutate în televizoare a fost suportul pentru HDR (High Dynamic Range), care reprezintă video cu un interval extins de adâncime a culorii și ton. HDR nu a apărut întâmplător. În primul rând, în 2010, au început dezvoltările pentru îmbunătățirea calității afișajelor și a devenit clar că în curând afișajele vor ajunge la un nivel în care video-ul standard nu va putea transmite conținutul de calitate dorit. Așadar, s-a găsit o metodă de a îmbunătăți calitatea conținutului cu date HDR suplimentare. În 2016, au apărut televizoare QLED și OLED capabile să transmită miliarde de nuanțe (adâncime de culoare de 10 biți), având integrat software pentru procesarea HDR.
Ce trebuie să știi despre HDR
HDR sunt metadate încorporate în codecuri; aceste metadate sunt setate în timpul filmării video sau generate atunci când o consolă de jocuri creează un flux video. S-ar putea să te întrebi de ce sunt necesare metadatele, când datele necesare ar putea fi incluse direct în codec? De ce să adaugi metadate separat? Este simplu. HDR este destinat afișajelor care suportă adâncimea de culoare de 10 biți; un afișaj de 8 biți afișează 256 de nuanțe de luminozitate, în timp ce un afișaj de 10 biți afișează 1024 – de patru ori mai multe. Dacă creezi un video doar pentru afișaje de 10 biți, acesta nu va fi redat corect pe afișaje de 8 biți. De asemenea, codecurile comprima video pentru a reduce dimensiunea fișierului, astfel încât unele secvențe de niveluri de culoare sunt setate pentru un grup de pixeli, nu pentru fiecare pixel în parte. Este, de asemenea, important de reținut că calitatea video-ului depinde foarte mult de iluminarea scenei; de exemplu, dacă filmezi o scenă în care o lampă de birou luminează un birou într-o cameră întunecată, lampa va fi bine vizibilă la o viteză mică a obturatorului. Toate celelalte obiecte din cameră vor fi invizibile, și invers; dacă filmezi cu o sensibilitate mare, detaliile anterior invizibile vor deveni vizibile și lampa va deveni un punct luminos care va acoperi obiectele învecinate.
De aceea, video-ul este livrat în formate acceptate de orice televizor. Poți viziona video pe orice televizor, chiar și unul vechi de dinainte de era HDR, dar televizoarele moderne suportă niveluri mai ridicate de culoare și contrast. Aceste televizoare pot afișa video de o calitate superioară și folosesc metadatele pentru a îmbunătăți calitatea video-ului prin ajustarea nivelurilor de luminozitate și făcând imaginea mai colorată.
Prezentare generală a caracteristicilor diferitelor formate HDR
| Format HDR | Adâncimea culorii | Luminozitate (nits) | Metadate | An dezvoltare | Caracteristici |
|---|---|---|---|---|---|
| Dolby Vision | 12 biți | Până la 4000+ | Dinamic | 2014 | Suportă adâncimea de culoare de 12 biți, necesită hardware compatibil |
| HDR10 | 10 biți | Până la 1000 | Static | 2015 | Standard de bază, o setare aplicată pentru întregul video |
| HLG (Hybrid Log-Gamma) | 10 biți | În funcție de afișaj | Fără metadate | 2016 | Proiectat pentru difuzare, compatibil cu afișaje SDR și HDR |
| Advanced HDR by Technicolor | 10 biți | Până la 1000 | Dinamic | 2016 | Oferă flexibilitate în producția și difuzarea conținutului |
| HDR10+ | 10 biți | Până la 4000 | Dinamic | 2017 | Versiune îmbunătățită a HDR10, ajustează luminozitatea și contrastul pentru fiecare scenă |
- Dolby Vision HDR: Cel mai avansat format, conceput cu un mare rezervă pentru viitor, suportă afișaje de 12 biți; astfel de afișaje nu există încă și nivelurile de luminozitate pot fi setate per cadru.
- HDR10: Un format simplificat, unde metadatele HDR sunt setate o singură dată la începutul video-ului.
- HLG (Hybrid Log-Gamma): Format HDR fără metadate, nivelurile de luminositate sunt înregistrate la filmare ca curbe gamma. La redare, televizorul reproduce partea pe care o poate afișa și nivelurile de luminositate pe care televizorul nu le poate afișa sunt ignorate. Potrivit pentru difuzare.
- Advanced HDR by Technicolor: Format dezvoltat de Technicolor, orientat spre difuzare, mai puțin avansat decât Dolby Vision și HDR10+.
- HDR10+: Un format similar cu Dolby Vision, destinat pentru afișaje cu adâncimea culorii de 10 biți.
Cele două formate HDR cele mai comune în producția video sunt HDR10+ și Dolby Vision; în general, aceste două formate sunt în concurență. În schimb, televizoarele suportă mai multe formate, iar formatele acceptate depind de preferințele producătorului de televizoare; de exemplu, televizoarele Samsung nu suportă Dolby Vision, în timp ce televizoarele LG da.
