Port de ieșire SPDIF

S/PDIF este Sony/Philips Digital Interconnect Format, uneori decodificat ca Sony Philips Digital Interface (același acronim). Acest format a fost dezvoltat de Sony și Phillips. Acest format poate fi transmis prin cablu optic sau coaxial. De fapt, este un protocol de transmisie de date. Adică, este important să înțelegeți că acest standard nu are nimic de-a face cu tipul de cablu, ci este standardul pentru codificarea și transferul ulterior al datelor.

Ce înseamnă SPDIF în televiziune?

SPDIF este un format de transfer de date utilizat pentru a conecta diverse componente ale sistemelor home theater și de divertisment la sistemele de sunet.

Se bazează pe standardul AES3 și transmite două canale de sunet PCM necomprimat sau sunet surround 5.1/7.1 comprimat (cum ar fi codecul audio DTS, de exemplu).

Cu toate acestea, acest standard nu acceptă formate de sunet surround fără pierderi, deoarece acestea necesită lățimi de bandă mai mari.

Care este diferența dintre Digital Audio Out SPDIF și Optical SPDIF?

Există două standarde SPDIF în funcție de tipul de conector: cupru și optic. Aceste două standarde sunt identice în ceea ce privește tipul de codificare. Diferența constă în faptul că Digital Audio Out SPDIF utilizează un cablu de cupru pentru a transmite date (audio, de exemplu), în timp ce SPDIF optic utilizează fibra optică pentru a transmite audio.

După cum am spus, aceste ieșiri au fost dezvoltate în comun de Sony și Philips pentru a fi utilizate în televizoare și alte dispozitive audio. Și sunt utilizate în principal pentru a transmite audio, de exemplu, de la un televizor la un difuzor activ extern (cum ar fi un soundbar).

Inițial, SPDIF a acceptat transmisia audio în format stereo, fără compresie. După perfecționări ulterioare, SPDIF suportă ieșirea sunetului în formate 5.1, 7.1 și comprimate.

Scurtă istorie a ieșirii SPDIF

Inițial, acest format de transfer a apărut în anii 1990, la începutul erei audio digitale, când înregistrările audio au început să fie făcute în format digital pe CD-uri.

Atunci a apărut necesitatea de a transmite audio în format digital către o bară de sunet sau un difuzor fără conversii suplimentare. Atunci a fost dezvoltat SPDIF, care a fost conceput pentru a transmite semnalul audio de la DVD player la difuzoare, sisteme stereo și soundbar-uri.

SPDIF a făcut treaba în totalitate, așa că, în timp, a devenit foarte comun în industrie. SPDIF este utilizat în televizoare, sub forma unei ieșiri optice. Ulterior au fost introduse opțiuni similare de transmisie audio, cum ar fi HDMI ARC.

Care este diferența dintre SPDIF și optic?

Pe lângă SPDIF, există un alt format de transmisie audio utilizat în mod activ – Toslink (cunoscut și sub numele de Optical). Este un format de transmitere a semnalelor folosind fibre optice.

Pentru a explica pe scurt modul în care funcționează din punct de vedere tehnic, cablurile de fibră optică transmit informații sub formă de lumină, care trece printr-o fibră optică.

Când spunem “optic”, ne referim la formatul ADAT, care este un fel de concurent al SPDIF. Cu toate acestea, un astfel de semnal trebuie convertit pentru a lupta împotriva interferențelor. Dar există și avantaje. Spre deosebire de transmiterea datelor prin cabluri de cupru, lumina nu suferă de atenuare sau impedanță, astfel încât semnalul poate fi transmis pe orice distanță.

Semnalul optic este de obicei trimis printr-un cablu de fibră optică, în timp ce SPDIF este utilizat de obicei cu un cablu coaxial cu conector RCA. Cu toate acestea, se poate utiliza și SPDIF optic prin cablu optic.

Ce este ieșirea audio digitală SPDIF?

Ieșirea audio digitală este ieșirea este sub forma unei mufe cunoscute încă de pe vremea televiziunii analogice, denumirea corectă fiind RCA. Dispozitivele sunt conectate între ele cu un cablu coaxial, iar sunetul este transmis în mod digital cu ajutorul unor protocoale speciale. Lungimea maximă aproximativă a cablului dintre dispozitive este de 10 metri (32 de picioare). Dar lungimea maximă a cablului depinde de calitatea materialelor folosite și de fabricarea cablului.

Ce este SPDIF optic?

SPDIF optic (Sony/Philips Digital Interface Format) este standardul de transmitere a semnalelor prin cablu optic. Sunetul este transmis cu ajutorul unui laser prin intermediul unui cablu optic între dispozitive. Puterea semnalului optic transmis este suficientă pentru a transmite semnalul la o distanță de aproximativ 10 metri între dispozitive. În cazul cablului optic, conectorul de pe dispozitiv se numește Toslink.

SPDIF optic vs Digital Audio Out SPDIF

Aceste ieșiri sunt identice din punct de vedere al calității semnalului transmis. Cu toate acestea, în cazul SPDIF optic, se utilizează un semnal optic ca mijloc de transmisie a semnalului, iar în cel de-al doilea caz se utilizează un semnal fizic.

În ambele cazuri, semnalul audio este transmis în format digital și nu este supus la distorsiuni sau atenuare. Spre deosebire de semnalul analogic, care este predispus la distorsiuni și se estompează în mod inegal la diferite frecvențe: cu cât frecvența este mai mare, cu atât semnalul se estompează mai mult. Ambele formate SPDIF sunt utilizate pe scară destul de largă, cele optice la televizoare, interfețele fizice sunt mai frecvente la calculatoare.

Alte porturi pentru transmisie audio digitală

Conexiunile similare pentru transmiterea de audio digital nu sunt numeroase, una dintre sarcinile principale ale acestor protocoale fiind transmiterea de audio multicanal DTS sau Dolby digital de la un dispozitiv la altul.

Funcții similare sunt îndeplinite de portul HDMI și de o variantă a HDMI ARC, Display Port. Dar acestea sunt protocoale care combină transmisia video și audio, în timp ce SPDIF este un format de transmisie pur audio.