În perioada 2011–2012, aproximativ 80% dintre noile televizoare suportau 3D, iar în specificațiile modelelor compatibile cu 3D se pot găsi diverse formate video 3D, inclusiv S/S, T/B, C/B și F/S. Deși aceste acronime pot părea tehnice, au un impact redus asupra experienței vizionării. Ceea ce contează cu adevărat este capacitatea de a viziona un film 3D pe ecran, indiferent de formatul în care a fost înregistrat. De obicei, televizorul va converti automat videoclipul în formatul pe care îl suportă.
Cum afișează televizoarele video 3D
Diferite mărci utilizează tehnologii diferite pentru a crea imagini 3D:
Televizoarele Samsung folosesc tehnologia activă 3D, în care două cadre sunt afișate alternativ pe ecran – unul pentru ochiul drept și unul pentru ochiul stâng. Ochelarii 3D incluși întunecă lentilele fiecărui ochi în sincronizare cu imaginile afișate, creând un efect 3D.
Televizoarele LG folosesc tehnologia pasivă 3D, în care o imagine intercalată este afișată pentru ochiul stâng și drept. Un film polarizant pe ecran, combinat cu ochelari special concepuți, le permite spectatorilor să vadă imagini separate pentru fiecare ochi.
Ambele tehnologii au avut dezavantaje, cum ar fi reducerea luminozității imaginii, deoarece, practic, o persoană privea întotdeauna un film 3D cu un singur ochi.
Indiferent de formatul original al conținutului 3D, procesorul televizorului îl convertește într-un format compatibil. Prezența formatelor precum S/S, T/B, C/B și F/S indică faptul că televizorul poate converti și afișa diferite tipuri de formate. În general, cu cât un televizor suportă mai multe formate, cu atât mai ușor este pentru spectatori să aleagă un film 3D fără să se îngrijoreze de compatibilitate.
Prezentare generală a formatelor 3D
S/S (Side-by-Side): În acest format, o imagine 3D este creată prin alternarea orizontală a două cadre – unul pentru fiecare ochi. Fiecare linie a imaginii alternează între ochiul stâng și ochiul drept, ceea ce reduce rezoluția orizontală la jumătate. Acest format este utilizat pe scară largă în televizoarele LG.
T/B (Top-and-Bottom): În acest format, imaginile 3D sunt transmise folosind scanarea verticală intercalată. Totuși, rezoluția verticală pentru un ochi este redusă la jumătate, făcând-o similară cu formatul S/S.
F/S (Frame Sequential): În acest format, cadrele sunt transmise secvențial – un cadru pentru ochiul stâng și un cadru pentru ochiul drept. Această alternare păstrează rezoluția completă pentru ambele ochi, ceea ce este un avantaj semnificativ. Televizoarele Samsung utilizează acest format în tehnologia lor activă 3D.
C/B (Checkerboard): În formatul Checkerboard, cadrele sunt intercalate sub formă de pătrate, împărțind imaginea într-un model de tablă de șah. Ochelari activi sunt necesari pentru vizionare, iar deși este un format mai vechi, a fost folosit în principal în proiectorile DLP (Digital Light Processing). Multe proiectoare moderne pot gestiona diferite formate, dar continuă să utilizeze această tehnologie.
În general, deși formatele specifice (S/S, T/B, C/B, F/S) au permis odată afișarea video 3D pe un televizor, acum 3D este evident depășit, iar noile televizoare care suportă 3D nu mai sunt disponibile pe piață.
