Termenii 2×2 și 4×4 au început să fie utilizați pe scară largă după anul 2009, odată cu introducerea standardului Wi-Fi 4 și implementarea tehnologiei MIMO. MIMO înseamnă Multiple Input Multiple Output („intrări multiple, ieșiri multiple”) și crește lățimea de bandă prin utilizarea mai multor antene. Prin separarea antenelor în spațiu sau prin modificarea polarizării semnalului pot fi transmise mai multe date simultan, ceea ce îmbunătățește semnificativ viteza generală. O altă abordare este utilizarea mai multor emițătoare și receptoare. Totuși, pentru ca aceste tehnologii să funcționeze eficient, ele trebuie să fie acceptate atât de router, cât și de dispozitivul conectat, cum ar fi un televizor sau un smartphone.
De exemplu, Wi-Fi 4 poate atinge viteze de până la 600 Mb/s atunci când sunt utilizate patru antene, în timp ce Wi-Fi 5 poate ajunge până la 6,77 Gb/s cu suport 8×8 MU-MIMO. În general, cu cât numărul de antene și de fluxuri spațiale este mai mare, cu atât este mai ridicată viteza potențială de transmisie și performanța generală a rețelei.
Interpretarea denumirilor 2×2, 3×3 și 4×4
Astfel au apărut denumirile 2×2, 3×3 și 4×4. Pentru o perioadă de timp, acestea au fost interpretate în moduri diferite, dar cel mai adesea erau explicate prin numărul de antene ale dispozitivului, deoarece acest lucru era mai ușor de înțeles.
Wi-Fi 2×2 era în mod obișnuit înțeles ca un router care suporta patru antene. Wi-Fi 3×3, o denumire relativ rară, era de obicei descris ca un router cu șase antene, de regulă două pentru banda de 2,4 GHz și patru pentru banda de 5 GHz. Wi-Fi 4×4 făcea adesea referire la routere cu opt antene, în special la modelele bazate pe standardul Wi-Fi 5.
În cadrul explicațiilor de marketing, 1×1 era descris ca două antene: una pentru transmisie și una pentru recepție. Totuși, există și o interpretare mai tehnică a acestor configurații.
Interpretare tehnică alternativă și standarde moderne
O modalitate mai precisă de a interpreta configurații precum 1×1, 2×2 și 4×4 este să ne concentrăm asupra fluxurilor de date, nu asupra numărului fizic de antene. În această interpretare, primul număr reprezintă numărul de fluxuri de transmisie, iar al doilea număr reprezintă numărul de fluxuri de recepție.
O configurație 1×1 include o cale de transmisie și una de recepție și reprezintă configurația de bază fără tehnologia MIMO. O configurație 2×2 utilizează două căi de transmisie și două de recepție, ceea ce, în condiții ideale, poate dubla efectiv viteza potențială de transmisie în comparație cu 1×1. O configurație 4×4 include patru căi de transmisie și patru de recepție, crescând și mai mult lățimea de bandă față de configurația de bază.
Odată cu apariția standardelor mai noi, precum Wi-Fi 6 și Wi-Fi 7, aceste denumiri și-au pierdut în mare parte relevanța. Standardele moderne includ tehnologii avansate de combinare și gestionare a fluxurilor de date, care nu sunt strict legate de numărul vizibil de antene sau de caracteristicile individuale ale routerului. În multe cazuri, aceste etichete au fost utilizate mai degrabă în scopuri de marketing decât ca parametri tehnici preciși.
Astăzi, routerele pot avea două, patru sau șase antene și pot funcționa într-o singură bandă (2,4 GHz), în două benzi (2,4 GHz și 5 GHz) sau în trei benzi (2,4 GHz, 5 GHz și 6 GHz). De aceea, este mai bine să ne concentrăm asupra specificațiilor tehnice detaliate decât asupra termenilor de marketing atrăgători.
