Televizoarele LED au o caracteristică distinctivă: chiar și atunci când pixelii sunt opriți, permit totuși trecerea luminii de la iluminarea de fundal – acest lucru se datorează structurii panourilor LED. Drept urmare, ele nu pot afișa niciodată un negru absolut; în schimb, negrul apare ca un gri închis. Producătorii de televizoare au decis să transforme acest dezavantaj într-un avantaj și au dezvoltat algoritmi care opresc iluminarea de fundal atunci când este afișată culoarea neagră. Fiecare marcă și-a creat propria denumire pentru această tehnologie, ceea ce a dus la apariția a aproximativ 50 de termeni diferiți pentru local dimming. Unele companii au chiar și zece denumiri proprii, deși aceste algoritmi sunt acum subrutine standard integrate în procesor, iar producătorii de televizoare nu mai dezvoltă sau întrețin propriile sisteme de local dimming.
Tipuri de local dimming
Așa cum s-a menționat, în ciuda numărului mare de denumiri comerciale, în realitate există doar trei tipuri principale de local dimming. Tehnic, acestea pot fi împărțite și mai departe în funcție de tipul specific de panou LED utilizat, dar aceste distincții nu sunt relevante pentru majoritatea consumatorilor. Așadar, să ne concentrăm pe cele trei tipuri de bază pe care le veți întâlni efectiv la televizoarele moderne.
Edge-lit local dimming
La televizoarele LED cu iluminare laterală (edge-lit), local dimming este adesea mai mult un termen de marketing decât o funcție reală. Aceste televizoare folosesc benzi LED plasate pe marginile ecranului – de obicei în partea de jos – care proiectează lumina pe întreaga suprafață a panoului. Deoarece acest tip de iluminare din spate luminează secțiuni mari ale ecranului simultan, capacitatea de estompare locală este foarte limitată. Teoretic, televizorul poate estompa partea stângă sau dreaptă a ecranului, dar acest lucru este rareori util în conținutul real. Algoritmul din spatele acestui sistem este de obicei foarte simplu și oprește iluminarea de fundal doar atunci când jumătate din ecran este complet neagră – o situație rar întâlnită. În practică, televizoarele edge-lit – mai ales modelele ieftine – nu oferă local dimming cu adevărat eficient.
Full-array local dimming (FALD)
Full-array local dimming a devenit posibil odată cu introducerea panourilor LED cu iluminare uniformă pe întreaga suprafață din spatele ecranului. La aceste televizoare, LED-urile sunt împărțite în zone care pot fi controlate independent. Modelele entry-level pot avea doar câteva zone și un control simplu, în timp ce modelele de top pot avea zeci de zone cu control mai precis, permițând estomparea adaptivă în funcție de imaginea afișată. Această abordare oferă îmbunătățiri vizibile ale contrastului, dar are totuși limitări: fiecare zonă acoperă o porțiune relativ mare a ecranului, astfel încât precizia este limitată, iar în scenele întunecate cu obiecte luminoase pot apărea efecte de „halo” sau străluciri nedorite.
Mini LED
Tehnologia Mini LED reprezintă un pas major înainte în iluminarea de fundal. Aceste televizoare folosesc sute până la mii de LED-uri extrem de mici distribuite pe întreaga suprafață din spate a panoului, ceea ce permite un număr mult mai mare de zone de estompare. Acest lucru oferă un control mult mai precis al luminozității și întunericului pe ecran. Astfel, televizoarele Mini LED pot oferi un contrast mult mai bun, negru mai profund și performanțe îmbunătățite în scenele întunecate, comparativ cu modelele LED tradiționale. Local dimming-ul la aceste modele chiar funcționează bine și oferă rezultate care rivalizează cu OLED în anumite situații – în special în ceea ce privește luminozitatea. Totuși, acest nivel de performanță vine cu un cost: panourile Mini LED sunt încă scumpe și rezervate de obicei modelelor high-end sau de top.
Local dimming și marketingul
Marketingul folosește frecvent termenul local dimming – uneori chiar și când tehnologia este implementată prost sau complet absentă. Producătorii inventează propriile denumiri – precum „Micro Dimming”, „UHD Dimming” sau „Supreme Contrast” – care sună impresionant, dar tehnic pot însemna doar procesare software a imaginii fără zone reale de iluminare controlată. În plus, cumpărătorii sunt rareori informați despre caracteristicile esențiale: câte zone de dimming sunt folosite, ce tip de iluminare din spate este implementat și dacă apar efecte de halo în jurul obiectelor luminoase pe fundal întunecat. Toate acestea creează o iluzie de calitate premium, în timp ce imaginea reală poate fi departe de ideal.
În concluzie, local dimming a devenit mai degrabă un instrument de marketing decât o caracteristică tehnică reală. Este deosebit de comun în televizoarele mid-range și entry-level pentru a adăuga greutate specificațiilor pe hârtie. Adevăratele beneficii sunt vizibile doar la modelele scumpe cu full-array local dimming (FALD sau Mini LED) și procesoare performante pentru imagine. Restul este în mare parte o iluzie susținută de slogane publicitare.
