Acum douăzeci de ani, televizoarele color cu tub catodic reprezentau tehnologia de vârf. Astăzi, însă, consumatorii se confruntă cu alegerea între ecranele LED și OLED, fiecare oferind avantaje distincte. Decizia privind care este cea mai bună variantă nu este simplă, mai ales având în vedere strategiile de marketing ale producătorilor.
Caracteristici ale televizoarelor LED
Televizoarele LED moderne utilizează o matrice LCD cu iluminare de fundal LED, care a înlocuit vechile lămpi CCFL mai puțin eficiente. LED-urile fac imaginea vizibilă prin trecerea luminii prin celule umplute cu cristale lichide de trei culori – roșu, verde și albastru. Poziția acestor cristale se schimbă sub influența tensiunii, modificând polarizarea lor și modul în care transmit lumina, astfel formându-se imaginea.
Deși televizoarele LED oferă imagini clare și detaliate, acestea sunt limitate în ceea ce privește contrastul și reproducerea culorii negre. Lumina scapă adesea pe marginea pixelilor, ceea ce face imposibilă redarea unui negru adevărat. Următoarea generație de televizoare LED a fost reprezentată de televizoarele QLED. QLED este un termen de marketing pentru panouri LED avansate. Televizoarele QLED utilizează materiale mai pure pentru pixeli, îmbunătățind calitatea imaginii, deși tehnologia de bază rămâne aceeași ca la televizoarele LED obișnuite.
Caracteristici ale televizoarelor OLED
Tehnologia OLED (Organic Light-Emitting Diode) funcționează pe baza unor diode autoiluminante, eliminând nevoia de iluminare suplimentară. Fiecare pixel emite propria lumină și se poate opri complet, oferind un negru perfect, un contrast excepțional și o reproducere fidelă a culorilor. Ecranele OLED sunt mai ușoare, mai subțiri și oferă o calitate superioară a imaginii, dar pot fi susceptibile la ardere dacă sunt utilizate pe perioade lungi la o luminozitate ridicată.
Inițial, panourile OLED foloseau materiale organice colorate, ceea ce s-a dovedit nepractic din cauza ratelor diferite de ardere ale culorilor. Acest lucru a dus la deteriorarea rapidă a primelor panouri OLED. Doi mari jucători, LG și Samsung, au început să producă OLED. Samsung a lansat primul său televizor OLED mare, modelul S9, în 2013, dar acesta a eșuat comercial, determinând Samsung să abandoneze temporar dezvoltarea OLED. LG, însă, a continuat și a lansat primul său televizor OLED în 2016. Pentru a rezolva problema arderii, LG a dezvoltat panouri WRGB cu pixeli OLED albi, reducând sarcina pe pixeli de culoare. O altă îmbunătățire care a crescut semnificativ luminozitatea panourilor OLED a fost utilizarea unor mini-oglinzi pentru a direcționa lumina din interiorul panoului spre exterior. Aceste panouri de la LG au primit prefixul „Evo”.
Samsung a revenit în cele din urmă pe piața OLED, adoptând o abordare diferită. Panourile lor au pixeli RGB mai mari, diodele organice emițând culori specifice, completate de filtre de culoare pentru a crea paleta principală.
Comparație între televizoarele LED și OLED
LED și OLED reprezintă tehnologii fundamental diferite, televizoarele OLED oferind o calitate superioară a imaginii. Principalul obstacol în calea adoptării OLED rămâne costul, deoarece aceste televizoare sunt mai scumpe decât modelele LED obișnuite. De exemplu, un televizor LED de 65 de inch poate fi cumpărat cu doar 500 de dolari, în timp ce opțiunile OLED sunt mai apropiate de televizoarele LED premium, cum ar fi modelele 8K, care deseori depășesc OLED ca preț.
Panourile OLED moderne au rezolvat multe dintre problemele de ardere care caracterizau versiunile anterioare. Producătorii au introdus sisteme de îngrijire a panourilor OLED, care sunt programe ce monitorizează performanța pixelilor. Atunci când un astfel de program rulează, analizează curentul consumat de pixeli și efectuează ajustări în cazul degradării acestora, eliminând imaginile reziduale și prelungind durata de viață a panoului.
Tabelul de mai jos oferă o comparație clară a punctelor forte și slabe ale ecranelor OLED și LED:
| Criteriu | Televizoare LED | Televizoare OLED |
|---|---|---|
| Acuratețea culorilor | Calitate înaltă, dar mai puțin realistă decât OLED. | Gama de culori mai largă, cu tonuri mai naturale și mai vibrante. |
| Contrast | Limitat de iluminarea din spatele panoului LCD. | Nivele perfecte de negru datorită controlului luminii la nivel de pixel. |
| Luminozitate | Luminozitate ridicată pe întreaga suprafață, ideală pentru camerele luminoase. | Luminozitate locală excelentă, dar mai slabă pentru luminozitate pe întregul ecran. |
| Rezoluție | Până la 3840×2160 (4K), la fel ca OLED. | Până la 3840×2160 (4K), la fel ca LED. |
| Timp de răspuns | Rapid, dar mai lent decât OLED. | Extrem de rapid, eliminând neclaritatea mișcării și artefactele. |
| Consum de energie | Mai eficient energetic (mai ales modelele cu iluminare pe margine). | Consumă mai multă energie, în special la luminozitate ridicată. |
| Grosime | Mai groase din cauza iluminării de fundal. | Ultra-subțiri și ușoare datorită lipsei iluminării de fundal. |
| Preț | Mai accesibile, potrivite pentru majoritatea consumatorilor. | Mai scumpe, adresate segmentului premium. |
