Judder este o problemă de redare a mișcării pe televizor, care face ca obiectele aflate în mișcare sau mișcările camerei să pară neuniforme, sacadate sau ușor întrerupte, în loc să fie fluide. Este deosebit de vizibil în timpul mișcărilor lente ale camerei, de exemplu atunci când camera se deplasează constant peste un peisaj sau urmărește o persoană ori un obiect.
Judder apare de obicei atunci când rata de cadre a videoclipului nu corespunde frecvenței de reîmprospătare a televizorului. Majoritatea filmelor sunt, de exemplu, filmate la 24 de cadre pe secundă (24 fps), în timp ce televizoarele funcționează de obicei la 60 Hz sau mai mult. Deoarece aceste valori nu se împart exact una la cealaltă, televizorul trebuie să afișeze unele cadre mai mult timp decât altele. Acest lucru creează un model de mișcare neuniform, iar imaginea pare să se deplaseze în mici salturi în loc să fie fluidă.
Ce este judder pe un televizor?
Să analizăm mai îndeaproape ce este judder și ce îl provoacă. Judder este o problemă de mișcare care face ca obiectele aflate în mișcare sau mișcările camerei să pară neuniforme, sacadate sau ușor întrerupte, în loc să fie fluide. Este deosebit de vizibil în timpul mișcărilor lente ale camerei și în scenele de film cu mișcare constantă.
Judder apare cel mai frecvent atunci când rata de cadre a conținutului nu corespunde frecvenței de reîmprospătare a televizorului. Majoritatea filmelor sunt, de exemplu, înregistrate la 24 de cadre pe secundă (24 fps), în timp ce multe televizoare folosesc o frecvență de reîmprospătare de 60 Hz. Deoarece 60 nu este divizibil exact cu 24, televizorul nu poate afișa fiecare cadru al filmului exact pentru aceeași perioadă de timp.
Pentru a rezolva această problemă, televizoarele folosesc adesea o tehnică numită 3:2 pulldown. Televizorul afișează unele cadre de trei ori și altele de două ori pentru a converti un film de 24 fps într-un semnal de 60 Hz. Astfel apare un model de afișare neuniform, în care unele cadre rămân pe ecran puțin mai mult decât altele.
Diferența este foarte mică și, de obicei, nu este observabilă în majoritatea scenelor. Cu toate acestea, în timpul mișcărilor lente ale camerei sau atunci când obiectele se deplasează constant pe ecran, sincronizarea neuniformă a cadrelor poate deveni vizibilă. Rezultatul este o imagine care prezintă sacadări sau mici smucituri, fenomen cunoscut sub numele de judder.
Cum scapi de judder?
Producătorii de televizoare folosesc mai multe tehnologii pentru a reduce sau elimina judder-ul. Una dintre cele mai simple și eficiente soluții este redarea 24p, care permite televizoarelor compatibile să afișeze conținutul cinematografic la rata de cadre originală de 24 de cadre pe secundă, fără conversia la 60 Hz sau 120 Hz. Cu alte cuvinte, televizorul și placa T-CON sunt proiectate pentru a suporta afișarea directă a 24 de cadre pe secundă, păstrând sincronizarea originală a cadrelor filmului.
Multe televizoare moderne acceptă și interpolarea mișcării. În acest caz, televizorul analizează cadrele consecutive și generează cadre intermediare suplimentare pentru ca mișcarea să pară mai fluidă. În funcție de producător, această funcție poate fi numită Motion Smoothing, TruMotion, MotionFlow, Auto Motion Plus sau ceva similar. Procesarea este realizată de procesorul de imagine al televizorului și este concepută special pentru a compensa mișcarea neuniformă și pentru a îmbunătăți fluiditatea.
Totuși, interpolarea mișcării are și dezavantaje. Aceasta poate crea binecunoscutul „efect de telenovelă”, făcând filmele să pară nefiresc de fluide și diferite de modul în care au fost filmate inițial. În anumite situații, poate produce și artefacte vizuale în jurul obiectelor aflate în mișcare.
Din acest motiv, mulți spectatori preferă să dezactiveze interpolarea mișcării sau să o reducă la minimum atunci când vizionează filme și să folosească în schimb suportul nativ 24p al televizorului. Astfel, aspectul cinematografic original este păstrat și se evită procesarea inutilă a imaginii.
De asemenea, merită menționat faptul că judder-ul este mult mai puțin vizibil pe televizoarele moderne. Progresele în algoritmii de procesare a imaginii și procesoarele mai puternice au îmbunătățit semnificativ modul în care televizoarele gestionează conversia ratei de cadre și mișcarea. În timp ce judder-ul era o problemă mai vizibilă la televizoarele mai vechi, modelele moderne îl gestionează în general foarte bine. În prezent, judder-ul pronunțat este mai probabil să apară pe televizoarele de buget cu procesoare de imagine mai puțin puternice sau învechite.
