Wi-Fi s-a schimbat semnificativ de când primul standard IEEE 802.11 a fost publicat în 1997. Fiecare nouă generație a adus viteze mai mari de transfer al datelor, o eficiență mai bună a rețelei, suport îmbunătățit pentru mai multe dispozitive și, mai recent, latență mai redusă și o utilizare mai bună a spectrului radio disponibil.
Denumirile utilizate astăzi, precum Wi-Fi 5, Wi-Fi 6 și Wi-Fi 7, sunt denumiri ușor de înțeles pentru consumatori, introduse de Wi-Fi Alliance. Standardele tehnice de bază sunt dezvoltate de grupul de lucru IEEE 802.11. De exemplu, Wi-Fi 6 se bazează pe IEEE 802.11ax, în timp ce Wi-Fi 7 se bazează pe IEEE 802.11be.
O scurtă prezentare a generațiilor Wi-Fi
| Generația Wi-Fi | Standard IEEE | Principalele benzi de frecvență | Rata maximă teoretică de transfer* | Principala îmbunătățire |
|---|---|---|---|---|
| Wi-Fi 1 | 802.11b | 2,4 GHz | 11 Mbps | Prima generație Wi-Fi utilizată pe scară largă |
| Wi-Fi 2 | 802.11a | 5 GHz | 54 Mbps | Viteză mai mare și mai puține congestii |
| Wi-Fi 3 | 802.11g | 2,4 GHz | 54 Mbps | Viteză mai mare cu compatibilitate retroactivă |
| Wi-Fi 4 | 802.11n | 2,4 GHz / 5 GHz | 600 Mbps | MIMO și canale mai largi |
| Wi-Fi 5 | 802.11ac | 5 GHz | 6,9 Gbps | Canale mai largi și debit mai mare |
| Wi-Fi 6 | 802.11ax | 2,4 GHz / 5 GHz | 9,6 Gbps | Eficiență mai bună cu multe dispozitive |
| Wi-Fi 6E | 802.11ax | 2,4 GHz / 5 GHz / 6 GHz | 9,6 Gbps | Wi-Fi 6 extins la 6 GHz |
| Wi-Fi 7 | 802.11be | 2,4 GHz / 5 GHz / 6 GHz | Până la aproximativ 23 Gbps | Canale de 320 MHz, 4096-QAM și MLO |
| Wi-Fi 8 | 802.11bn | Nu este definit încă | Nu este definit încă | Accent pe fiabilitate și performanță constantă |
- Ratele maxime teoretice depind de lățimea canalului, modulație, numărul de fluxuri spațiale și alți parametri tehnici. Acestea nu trebuie confundate cu vitezele reale de internet sau de transfer al fișierelor.
O scurtă istorie a Wi-Fi
Grupul de lucru IEEE 802.11 a început dezvoltarea standardelor pentru rețele LAN fără fir în 1990. Primul standard IEEE 802.11 a fost publicat în 1997.
Primele extensii utilizate pe scară largă au apărut în 1999. IEEE 802.11a a introdus funcționarea în banda de 5 GHz, cu o rată fizică maximă de transfer al datelor de 54 Mbps. IEEE 802.11b a funcționat în banda de 2,4 GHz și a oferit până la 11 Mbps.
În 2003, IEEE 802.11g a adus viteze de până la 54 Mbps în banda de 2,4 GHz, menținând în același timp compatibilitatea cu dispozitivele 802.11b.
- Wi-Fi 4 (802.11n) a introdus MIMO și a crescut semnificativ debitul.
- Wi-Fi 5 (802.11ac) s-a concentrat pe performanțe mai ridicate în banda de 5 GHz.
- Wi-Fi 6 (802.11ax) a îmbunătățit eficiența și capacitatea, în special atunci când multe dispozitive utilizează aceeași rețea.
- Wi-Fi 6E a extins tehnologia Wi-Fi 6 în banda de 6 GHz.
- Wi-Fi 7 (802.11be) a introdus tehnologii concepute pentru a oferi un debit mai mare, latență mai redusă și fiabilitate îmbunătățită.
- Wi-Fi 8 (802.11bn) este următoarea generație și se află încă în dezvoltare.
Care este diferența dintre Wi-Fi și IEEE 802.11?
IEEE 802.11 este o familie de standarde tehnice care definește comunicațiile LAN fără fir.
Wi-Fi este denumirea utilizată pentru produsele și tehnologiile bazate pe aceste standarde. Wi-Fi Alliance a introdus numerele generațiilor deoarece acestea sunt mai ușor de înțeles pentru consumatori.
De exemplu:
- IEEE 802.11n = Wi-Fi 4
- IEEE 802.11ac = Wi-Fi 5
- IEEE 802.11ax = Wi-Fi 6
- IEEE 802.11be = Wi-Fi 7
Prin urmare, Wi-Fi 6 și 802.11ax nu sunt două tehnologii diferite. Ele se referă la aceeași generație, folosind sisteme de denumire diferite.
Wi-Fi 1, Wi-Fi 2 și Wi-Fi 3
Primele trei generații Wi-Fi pot fi derutante, deoarece numerele generațiilor au fost atribuite retrospectiv.
Standardul IEEE 802.11 original a apărut în 1997. Modificările importante 802.11a și 802.11b au urmat în 1999.
802.11a a funcționat în banda de 5 GHz și a suportat o rată fizică maximă de transfer al datelor de 54 Mbps. 802.11b a funcționat în banda de 2,4 GHz și a suportat până la 11 Mbps.
IEEE 802.11g a urmat în 2003. Acesta a oferit până la 54 Mbps în banda de 2,4 GHz și a fost compatibil retroactiv cu 802.11b.
Aceste standarde sunt denumite acum în mod obișnuit Wi-Fi 2 și Wi-Fi 1, în timp ce 802.11g este cunoscut drept Wi-Fi 3.
Prin urmare, numerotarea nu trebuie interpretată ca o succesiune directă a numerelor standardelor IEEE. Wi-Fi 1, Wi-Fi 2 și Wi-Fi 3 sunt denumiri ale generațiilor destinate consumatorilor, create ulterior.
Wi-Fi 4 și Wi-Fi 5
Wi-Fi 4, bazat pe IEEE 802.11n, a reprezentat un pas important înainte. Acesta a introdus MIMO și putea funcționa atât în benzile de 2,4 GHz, cât și în cele de 5 GHz. În condiții maxime, 802.11n putea atinge 600 Mbps.
Wi-Fi 5, bazat pe IEEE 802.11ac, s-a concentrat pe îmbunătățirea performanței wireless în banda de 5 GHz. Acesta a introdus canale mai largi și modulație de ordin superior, permițând rate teoretice de transfer al datelor de câțiva gigabiți pe secundă.
Viteza teoretică mai mare a Wi-Fi 5 nu înseamnă că orice dispozitiv o poate atinge. Performanța reală depinde de router, dispozitivul client, lățimea canalului, numărul de antene, intensitatea semnalului și interferențe.
Wi-Fi 6 și Wi-Fi 6E
Wi-Fi 6 se bazează pe IEEE 802.11ax. Spre deosebire de generațiile anterioare, care s-au concentrat în mare măsură pe creșterea vitezei maxime, Wi-Fi 6 pune un accent puternic și pe eficiența și capacitatea rețelei.
Tehnologii precum OFDMA și MU-MIMO îmbunătățit permit unei rețele Wi-Fi 6 să gestioneze mai eficient mai multe dispozitive conectate.
Acest lucru este deosebit de util în locuințele moderne, birouri și spații publice, unde multe smartphone-uri, computere, televizoare, dispozitive pentru case inteligente și alte echipamente pot fi conectate simultan.
Wi-Fi 6E nu este un standard IEEE separat. Acesta utilizează aceeași tehnologie IEEE 802.11ax ca Wi-Fi 6, dar o extinde în banda de 6 GHz.
Spectrul suplimentar de 6 GHz oferă acces la mai multe canale și poate reduce congestia. Cu toate acestea, disponibilitatea benzii de 6 GHz și canalele permise depind de reglementările locale.
Wi-Fi 7
Wi-Fi 7 se bazează pe IEEE 802.11be. Acesta este conceput pentru a oferi un debit semnificativ mai mare, îmbunătățind în același timp latența și fiabilitatea conexiunii.
Unele dintre cele mai importante tehnologii Wi-Fi 7 sunt:
- Canale de 320 MHz pentru un debit mai mare acolo unde este disponibil un spectru adecvat de 6 GHz.
- 4096-QAM pentru viteze mai mari de transfer al datelor în condiții bune de semnal.
- Multi-Link Operation (MLO), care permite dispozitivelor compatibile să utilizeze mai multe legături wireless.
- Utilizarea îmbunătățită a spectrului și alocarea mai flexibilă a resurselor.
Una dintre diferențele importante dintre Wi-Fi 6 și Wi-Fi 7 este că Wi-Fi 7 nu se referă pur și simplu la creșterea vitezei teoretice maxime. Multi-Link Operation, de exemplu, poate contribui la îmbunătățirea latenței, debitului și fiabilității prin utilizarea mai multor legături.
Wi-Fi 8
Wi-Fi 8 este asociat cu standardul IEEE 802.11bn și se află în prezent în dezvoltare.
Deoarece standardul nu a fost încă aprobat, specificațiile sale tehnice finale nu trebuie prezentate drept fapte stabilite. Dezvoltarea și certificarea ulterioară sunt planificate până în 2027.
Direcția generală a dezvoltării Wi-Fi 8 este îmbunătățirea fiabilității, stabilității și performanței în medii wireless dificile, mai degrabă decât simpla creștere a ratei maxime teoretice de transfer al datelor.
O scurtă istorie a Wi-Fi
Grupul de lucru IEEE 802.11 a început dezvoltarea standardelor pentru rețele LAN fără fir în 1990. Primul standard IEEE 802.11 a fost publicat în 1997.
Primele extensii utilizate pe scară largă au apărut în 1999. IEEE 802.11a a introdus funcționarea în banda de 5 GHz, cu o rată fizică maximă de transfer al datelor de 54 Mbps. IEEE 802.11b a funcționat în banda de 2,4 GHz și a oferit până la 11 Mbps.
În 2003, IEEE 802.11g a adus viteze de până la 54 Mbps în banda de 2,4 GHz, menținând în același timp compatibilitatea cu dispozitivele 802.11b.
- Wi-Fi 4 (802.11n) a introdus MIMO și a crescut semnificativ debitul.
- Wi-Fi 5 (802.11ac) s-a concentrat pe performanțe mai ridicate în banda de 5 GHz.
- Wi-Fi 6 (802.11ax) a îmbunătățit eficiența și capacitatea, în special atunci când multe dispozitive utilizează aceeași rețea.
- Wi-Fi 6E a extins tehnologia Wi-Fi 6 în banda de 6 GHz.
- Wi-Fi 7 (802.11be) a introdus tehnologii concepute pentru a oferi un debit mai mare, latență mai redusă și fiabilitate îmbunătățită.
- Wi-Fi 8 (802.11bn) este următoarea generație și se află încă în dezvoltare.
De ce generație Wi-Fi ai nevoie?
Nu este neapărat necesar să alegi cea mai recentă generație Wi-Fi doar pentru că are un număr mai mare. Standardele mai noi sunt orientate mai mult către utilizarea în mediile corporative cu un număr mare de utilizatori.
Wi-Fi 5 este în continuare suficient pentru acces de bază la internet, streaming și o rețea de acasă obișnuită. Acest standard este perfect potrivit pentru utilizarea la domiciliu.
Wi-Fi 6 este o alegere bună pentru o locuință modernă cu un număr mare de dispozitive conectate. Principalul său avantaj este eficiența sporită a rețelei, ceea ce înseamnă că poate suporta multe conexiuni simultane.
Wi-Fi 6E poate fi util dacă ai dispozitive compatibile, iar banda suplimentară de 6 GHz oferă avantaje în medii aglomerate, cum ar fi zonele dens construite.
Wi-Fi 7 este conceput în principal pentru mediile enterprise, dar poate fi utilizat și acasă.
Majoritatea consumatorilor nu ar trebui să ia încă în considerare Wi-Fi 8, deoarece acest standard se află încă în dezvoltare.
