Specificațiile tehnice ale televizoarelor și monitoarelor includ adesea mai multe valori referitoare la luminozitate. Producătorii evidențiază de obicei luminozitatea maximă și luminozitatea tipică, însă aceste valori pot fi confuze dacă nu se înțelege modul în care sunt măsurate și ce reprezintă în utilizarea de zi cu zi.
Ce înseamnă, de fapt, aceste valori ale luminozității pentru utilizator și cum ar trebui interpretate? Acest articol explică diferențele dintre cele trei principale măsurători ale luminozității utilizate la ecranele moderne: luminozitatea maximă, luminozitatea tipică (standard) și luminozitatea minimă. Deși sunt prezentate ca specificații diferite, toate descriu aceeași caracteristică – luminozitatea ecranului – măsurată în condiții diferite de testare.
Luminozitatea tipică (standard) a ecranului
Luminozitatea tipică este nivelul standard de luminozitate pe care un televizor sau un monitor îl oferă în utilizarea zilnică. Aceasta reflectă performanța ecranului cu setările obișnuite de imagine – setările pe care majoritatea utilizatorilor le folosesc pentru a viziona programe TV, filme sau alt conținut.
La majoritatea televizoarelor, aceste setări corespund unui nivel de luminozitate de aproximativ 50 și unui nivel al contrastului cuprins între 80 și 100, deși valorile exacte diferă în funcție de producător și de modul de imagine selectat.
La televizoarele și monitoarele moderne, luminozitatea tipică se situează, de regulă, între 300 și 400 cd/m² (candela pe metru pătrat). Unii producători exprimă încă luminozitatea în niți, un termen mai vechi care este, din punct de vedere tehnic, echivalent cu cd/m². În acest articol folosim cd/m², unitatea oficială din Sistemul Internațional de Unități (SI) pentru măsurarea luminanței.
Luminozitatea tipică este cea mai utilă specificație pentru utilizarea zilnică, deoarece reprezintă nivelul de luminozitate pe care utilizatorul îl va experimenta în condiții normale de funcționare. Spre deosebire de luminozitatea maximă, care este atinsă doar în anumite situații, luminozitatea tipică oferă o imagine mult mai realistă a cât de luminos va fi un televizor sau un monitor în utilizarea obișnuită.
Luminozitatea maximă a ecranului
Luminozitatea maximă este cel mai ridicat nivel de luminozitate pe care un televizor sau un monitor îl poate produce în condiții de testare. De obicei, aceasta este măsurată cu luminozitatea și contrastul setate la valorile maxime, în timp ce este afișată o imagine de test complet albă sau, mai frecvent, o fereastră albă de dimensiuni reduse.
În utilizarea normală, ecranul aproape niciodată nu afișează conținut în aceste condiții, astfel încât luminozitatea maximă declarată de producător este rareori atinsă în timpul vizionării obișnuite. Cu toate acestea, producătorii evidențiază frecvent această specificație în materialele lor de marketing, promovând, de exemplu, un televizor cu o luminozitate maximă de 2.000 cd/m², fără a explica metodologia exactă utilizată pentru obținerea acestei valori.
Deși luminozitatea maximă oferă o idee generală despre capacitatea maximă de emisie a luminii a unui ecran, aceasta nu este cel mai bun indicator al performanței în condiții reale. O luminozitate maximă mai mare înseamnă, de regulă, că ecranul dispune de un sistem de iluminare de fundal mai puternic sau, în cazul ecranelor autoemisive, că poate produce zone luminoase mai intense. Totuși, acest parametru nu indică cât de luminos va fi ecranul în utilizarea de zi cu zi.
În cazul ecranelor OLED, producătorii sunt, de obicei, mai prudenți atunci când promovează luminozitatea maximă. Deși panourile OLED pot produce zone foarte luminoase pentru perioade scurte de timp, menținerea unei luminozități extrem de ridicate pentru perioade îndelungate crește temperatura de funcționare, accelerează îmbătrânirea panoului și mărește riscul de retenție permanentă a imaginii (burn-in). Din acest motiv, televizoarele OLED limitează automat luminozitatea pentru a proteja panoul.
Luminozitatea minimă a ecranului
Luminozitatea minimă este cel mai scăzut nivel de luminozitate pe care un televizor sau un monitor îl poate produce. Aceasta este măsurată cu luminozitatea și contrastul setate la valorile minime, în timp ce este afișată o imagine albă. Pentru majoritatea ecranelor, această valoare este de aproximativ 100 cd/m², deși valoarea exactă depinde de model.
Din punct de vedere practic, luminozitatea minimă are o importanță redusă. Ea este utilizată rareori în afara testelor de laborator și nu influențează în mod semnificativ experiența de vizionare de zi cu zi. Din acest motiv, ar trebui considerată o specificație de referință, și nu un factor important atunci când se compară televizoare sau monitoare.
