Rezoluția unui televizor reprezintă numărul de pixeli care formează imaginea afișată pe ecran. Pe măsură ce dimensiunile ecranelor TV au crescut, au fost necesare rezoluții mai mari pentru a menține calitatea imaginii, permițând spectatorilor să stea mai aproape de ecran fără să observe pixelii individuali. Cu cât un ecran are mai mulți pixeli, cu atât imaginea apare mai clară și mai detaliată.
Un pixel este cel mai mic element al unei imagini care conține informații despre culoare. Fiecare pixel este alcătuit din trei sau patru subpixeli care reprezintă culorile primare — roșu, verde și albastru. Unii producători realizează și panouri cu un subpixel suplimentar. De exemplu, panourile OLED de la LG includ un subpixel alb pentru a crește luminozitatea, în timp ce panourile LED Aquos de la Sharp includeau un subpixel galben suplimentar. Acești subpixeli suplimentari nu primesc date de imagine separate; valorile lor sunt calculate pe baza informațiilor conținute în cele trei canale principale de culoare.
Rezoluție SD, SD TV
SD (Standard Definition) este cel mai vechi format de rezoluție pentru televizoare, având de obicei o rezoluție de 720 × 480 pixeli (NTSC) sau 720 × 576 pixeli (PAL și SECAM). A fost standardul pentru transmisiile analogice de televiziune și a fost utilizat și pentru DVD-uri. Există atât standarde SD analogice, cât și digitale, deși termenul SDTV este folosit în general pentru a desemna versiunea digitală.
Pe televizoarele moderne, conținutul SD apare vizibil neclar deoarece conține relativ puține detalii ale imaginii. Atunci când este afișată pe ecrane cu rezoluție mare, imaginea trebuie mărită, însă numărul limitat de pixeli originali nu poate oferi suficiente detalii pentru o imagine clară.
Astăzi, formatul SD este considerat învechit și este rar utilizat pentru transmisii sau pentru crearea de conținut nou. Totuși, acesta poate fi încă întâlnit frecvent pe suporturi mai vechi, precum casetele video și DVD-urile.
În fotografie puteți vedea o captură dintr-o transmisie TV; videoclipul este transmis în modul 576i (576 linii, scanare întrețesută, raport de aspect 16×9, calitate SD).
Rezoluție HD TV
HD (High Definition) are o rezoluție de 1280 × 720 pixeli și este denumită în mod obișnuit 720p. Puteți întâlni și denumirea 1080i, deși aceasta este rar utilizată. Comparativ cu SD, HD oferă o imagine mult mai clară, cu o definiție mai bună și mai multe detalii vizibile.
Formatul HD a apărut odată cu introducerea televiziunii digitale și începutul transmisiilor digitale. Pe măsură ce rezoluția SD a devenit insuficientă pentru cerințele tot mai mari ale conținutului digital, HD a început să fie adoptată. Totuși, perioada sa ca standard principal a fost relativ scurtă, deoarece a fost înlocuită ulterior de formate cu rezoluție mai mare. Chiar și așa, HD este încă utilizată în unele transmisii TV și videoclipuri online.
Full HD TV
Full HD (FHD) are o rezoluție de 1920 × 1080 pixeli și este cunoscută și sub numele de 1080p. Oferă de peste două ori mai mulți pixeli decât HD, rezultând o imagine semnificativ mai clară și mai detaliată. Timp de mulți ani, Full HD a fost rezoluția standard pentru televizoare, discuri Blu-ray, console de jocuri și alte echipamente video. Conținutul video înregistrat la această rezoluție oferă un nivel ridicat de detalii și este potrivit pentru vizionare pe aproape orice tip de ecran.
Acest format de rezoluție pentru ecranele televizoarelor a rămas standard până la mijlocul anilor 2010. Odată cu introducerea ecranelor UHD, Full HD a devenit însă mult mai puțin răspândit în televizoare. Cu toate acestea, nu și-a pierdut relevanța, deoarece majoritatea videoclipurilor sunt încă produse în Full HD datorită echilibrului optim dintre calitatea imaginii și volumul de date care trebuie transmis.
Rezoluție UHD TV
Televizoarele UHD (4K) au o rezoluție de 3840 × 2160 pixeli, oferind de patru ori mai mulți pixeli decât Full HD. Aceste televizoare au început să apară între 2015 și 2016, după trecerea pe scară largă a producătorilor de panouri la producția de ecrane 4K. Astăzi, UHD (4K) este rezoluția dominantă pentru televizoare și este susținută pe scară largă de serviciile de streaming, consolele de jocuri și discurile Ultra HD Blu-ray. Cel mai recent standard de transmisie ATSC 3.0 (Advanced Television Systems Committee), adoptat în Statele Unite și în alte câteva țări, suportă de asemenea rezoluția 4K.
O mare parte din conținutul video actual este produs în 4K. Documentarele despre natură sunt adesea filmate și prezentate în 4K nativ pentru a păstra nivelul maxim de detalii. Filmele artistice sunt, de asemenea, filmate frecvent la această rezoluție, însă imaginea este de obicei procesată în postproducție pentru a reduce detaliile excesive. Acest lucru se face deoarece filmarea nativă în 4K poate evidenția imperfecțiuni ale pielii actorilor pe care spectatorii le pot considera deranjante. În general, UHD (4K) a devenit cea mai utilizată rezoluție atât pentru producția, cât și pentru redarea conținutului video.
Rezoluție 8K TV
8K are o rezoluție de 7680 × 4320 pixeli, ceea ce înseamnă de patru ori mai mulți pixeli decât UHD (4K) și de șaisprezece ori mai mulți decât Full HD. Această rezoluție extrem de mare oferă un nivel excepțional de detalii ale imaginii pe ecrane foarte mari, deși cantitatea de conținut disponibil în 8K rămâne limitată. Deși există camere capabile să filmeze în 8K, practic nu există conținut disponibil în această rezoluție.
Când televizoarele 8K au apărut pentru prima dată în 2018, multe persoane au observat că nu exista o diferență vizibilă de calitate a imaginii între televizoarele 4K și 8K în timpul vizionării obișnuite. În ciuda costului relativ ridicat de producție al panourilor 8K, acestea erau vândute la costul de producție, iar televizoarele erau poziționate ca modele premium.
Totuși, în 2025, producătorii de panouri și-au închis liniile de producție pentru aceste panouri din cauza rentabilității scăzute, iar producția de televizoare 8K a fost oprită. Formatul 8K există în continuare, însă este utilizat rar deoarece este considerat excesiv.
